Totalul afișărilor de pagină

marți, 7 iunie 2011

Marele inginer Matei Kiraly a murit

 MATEI KIRALY NU MAI ESTE!
Alaltaieri am primit o veste care m-a deprimat profund. Inginerul Matei Kiraly, cel care a proiectat primele nave pe perna de aer care au circulat pe Dunare a murit de ciroza. Ginerele lui, bunul meu amic Loti, mi-a trimis un sms cu trista veste. Abia ajuns in Spania, n-am putut decit sa pastrez o clipa de tacere pentru dl Kiraly. A fost, fara indoiala, omul cel mai modest pe care l-am intilnit vreodata, desi era, dupa parerea mea si a multor altora, un geniu al tehnicii. Specialist in aerodinamica, in tehnica turbinelor si a elicopterelor, coresponda cu mari savanti ai lumii pe temele ce l-au pasionat toata viata. Avea o pensie mica si aproape ca nu-l mai vizita nimeni in apartamentul sau modest de pe strada Saturn din Galati. Dar nu acuza pe cineva pentru uitarea careia-i cazuse victima, era cel mai impacat cu sine in toate privintele, nici soarta nu i s-a parut vreodata potrivnica, desi prima sotie i-a murit lasindu-l cu doi copii, din care unul cu un handicap greu. A avut norocul sa gaseasca o a doua sotie, care l-a respectat si a muncit foarte mult pentru a-l lasa sa se dedice pasiunii lui pentru tehnica. N-am sa uit niciodata cum o intrerupea cu glas blajin: "Lenus, Lenus, nu te mai enerva degeaba! Te rog sa te calmezi!" Era mereu preocupat de linistea celor din jur si nu-i intelegea deloc pe cei ce se revoltau pentru diverse chestii care lui i se pareau insignifiante. Revolutia l-a prins lucrind la un proiect militar pentru nave pe perna de aer, la un santier naval al armatei. Asa cum s-a intimplat cu multe chestii bune dupa 1989, si de proiectul respectiv s-a ales praful, inginerul Kiraly a iesit la pensie si in uitare. Am avut norocul sa colaborez cu domnul Kiraly la revista pe care am editat-o citiva ani buni la Galati, "Actualitatea pe Dunare". Am cunoscut un OM atit de pretios incit imi dau lacrimile numai cind ma gindesc cit de singur va fi astazi in drumul spre cimitir, nemeritat de singur si de uitat!

5 comentarii:

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca.
    Trist. Trist cat de tarziu am aflat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Toti oamenii de valoare in tara asta sant dati uitarii,in timp ce lichelele aunt foarte mediatizate...trist.
    Dumnezeau sa-l odihneasca.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dumnezeu sa il ierte! Intradevar cu greu gasesti un om mai modest, mai putin preocupat de cele lumesti. In schimbera profund patruns de pasiunea sa navele glisoare. Ani de zile a stat departe de familie in camaruta lui de la caminul militar CMZ din Mangalia, multumindu-se cu o cutie de conserva seara. Avea oamenii lui cu care muncea in santier. Putine planuri au ramas in urma lui. Prefera sa schiteze ceva pe un colt de hartie si sa dea mai departe schita muncitorului care o executa. Din pacate si navele iesite din mana lui au ramas putine. Lacomia fierului vechi, aici era vorba mai mult de aluminiu, le-a devorat.

    RăspundețiȘtergere
  4. DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA...ATUNCI S-A STINS, DUREROS, CERCETAREA ROMANEASCA...

    RăspundețiȘtergere
  5. Tatal meu la cunoscut personal, erau prieteni, eu l-am vazut o singura data, a fost un om blajin, cu un caracter deosebit din ce-mi povestea tatal meu. Dumnezeu sa-l odihneasca.

    RăspundețiȘtergere